Tipărire
Gospodarii comunei se mândresc cu bisericile lor :
  • Biserica Stroeşti
     La data actuală în satul Stroeşti, ca satul cel mai reprezentativ al comunei se regăseşte renovată în totalitate din anii 1970-1972 biserica ce a fost construită între anii 1863-1869, dată care se constată din inscripţia aşezată în acest sens pe peretele din faţă al acesteia. În interiorul ei, în pronaos, se află pictaţi pe peretele din vest şi sud, cei mai reprezentativi iniţiatori ai acestui locaş de închinăciune: Mogoşan, Anghel Jitescu, Pojogeanu, Cotar şi alţii.Această biserică a fost înalţată pe urmele altei biserici din lemn care se degradase şi care avea hramul "Cuvioasa Paraschiva".

     Această biserică din lemn construită înaintea celei amintite a fost lucrată din lemn de stejar şi i se atribuie o existenţă de 180-200 ani, fiind construită de locuitorii satului în jurul anilor 1650-1680.

Biserica Stroesti
  • Biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", construită la 1782, în satul Cireşu;
     In satul Cireşu, aşezat pe valea Cernei, între satul Stroeşti, la nord-est, şi satul Pojogi, la sud, există la data actuală două biserici: una construită din cărămidă şi piatră între anii 191o şi 1940 şi alta, construită din lemn, prin anii 1865-1870. Ambele biserici au fost construite, aşa cum reiese din relatările bătrânilor, pe ruinele altor biserici care au format începutul activităţii de cult în acest sat.

     Biserica nouă a fost înălţată în amintirea unei alte biserici situate în vestul acesteia, la o depărtare de circa 500 de m., nu departe de grupul de case aşezate în jurul acestor ruine numit „Capul uliţei", care porneşte din şoseaua principală către punctul de vest, spre dealul Viişoara.
Biserica veche a fost construită pe locul actual al ei, fiind strămutată în acest loc din punctul numit „în Măgură". Din cele expuse în legătură cu cele două biserici din satul Cireşu, vom înţelege că în acest sat primele aşezări omeneşti s-au constituit cam tot în acelaşi timp cu cele din satul Stroeşti şi Obroceşti, adică în a doua parte a secolului al XVI-lea.

     O contribuţie importantă la biserica cea nouă din satul Cireşu a fost adusă, alături de ceilalţi binevoitori din această localitate, de Grigore Mazilu, zis Grigoriţă, patron de prăvălie, tatăl lui Constantin Mazilu şi al lui Gogu Mazilu. Grigore Mazilu a fost cumnat cu Cotar Constantin, Popa Iacov, Sima ? , cu Ion şi Mihai Motoi, patroni cu sapţii comerciale în oraşul Rm. Vâlcea. El a fost cel care s-a ocupat cu strângerea sumelor de bani de la contribuabili, cu evidenţa lor şi cu cheltuirea acestora pentru înălţarea locaşului amintit.

     Această construcţie a durat din anii 1910 - 1911 până în 1940, când s-a sfinţit de către feţele bisericeşti superioare din acea vreme şi când, în România, se derula activitatea legionară condusă de Horia Sima, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, iar prim-vicepreşedinte era Ion Antonescu. Au participat la sfinţirea acestei biserici foarte mulţi oameni din satele comunei Stroeşti şi din alte localităţi, îmbrăcaţi, unii dintre ei, în bluze verzi cu centură şi diagonală care era prevăzută cu un port - revolver, obiecte ce erau specifice Mişcării Legionare din acea perioadă.

     Construcţia acestei biserici s-a prelungit din 1910 până în 1940 datorită condiţiilor grele din timpul primului război mondial şi altor perioade de secetă şi de altă natură ce au produs în rândul oamenilor din sat multe momente de criză economică. Această construcţie a solicitat mult efort din partea multor lucrători, temelia acesteia fiind adusă de la mari depărtări, fiind cioplit fiecare din componentele acesteia cu mult talent şi iscusinţă, unul dintre meşteri fiind cel care se numea Clement.

  • Biserica din zid cu hramul „Sfânta Treime", construită în satul Pojogi-Cerna, la 1819-1820.
     Un alt sat al comunei Stroeşti, la data actuală, este şi satul Pojogi care, la fel cu celelalte, are în centrul lui o biserică construită în anul 1819, aşa cum reiese din inscripţia ei de la intrare. Biserica amintită a cerut mai mulţi ani pentru înălţarea ei, dar dintre aceştia, valabil este cel arătat.
Această biserică are pereţii lucraţi din cărămidă şi piatră, iar acoperişul din şiţă, care de multe ori a fost refăcut până în prezent. In acest sat, alături de această biserică boierească, a existat şi o altă biserică a satului sau mai bine zis a clăcaşilor, care era situată în punctul numit „La Chisăreşti", iar aceasta, la rândul ci, se găsea aşezată spre est, nu departe de actualul cimitir din acest sat.

     Această biserică a fost lucrată din lemn de stejar şi a fost frecventată de către clăcaşii satului până aproape de sfârşitul secolului al XX-lea, dată după care a început să se degradeze şi să se ruineze. In cimitirul ce se găsea în vecinătatea acesteia a fost înmormântat cel care s-a numit Gheorghe Calea, ucis de către unul din gradaţii ce făceau parte din rândul armatei, în anul 1907. Situaţia grea a clăcaşilor din acest sat la sfârşitul secai XX-lea nu le-a mai permis acestora să construiască altă biserică din nou şi i-a obligat să frecventeze fie biserica boierească din acest sat, fie pe cea din satul Cireşu care se găsea spre nord la o depărtare de circa 3 km faţă de satul Pojogi. Actuala biserică din satul Pojogi a primit în perioada anilor 1994-1995, alături de clopotul ei aşezat la început (1819), un alt nou clopot donat de familia Răcea Şoarece care în anii anteriori a lucrat mult timp în SUA, situaţie ce i-a permis să strângă sume frumoase de bani pentru cumpărarea celui de al doile clopot la această biserică şi să doneze o altă parte din ele şi bisericii amintite pentru pardosirea ei, construcţia unei sobe de teracotă şi efectuarea altor activităţi pentru înfrumuseţarea acestui locaş de închinăciune fără a deteriora cumva vechea ei pictură din anii de început.

Biserica_Pojogi-Cerna
  • Biserica din satul Dianu
     Construită între anii 1924 şi 1926 cu hramul „Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril". Acest locaş de cult a fost construit din piatră şi cărămidă pe ruinele altei construcţii lucrată din lemn de stejar şi, la data amintită mai sus, ajunsese într-un stadiu pronunţat de degradare ceea ce se înţelege că ea fusese ridicată prin anii 1700-1710. Această biserică a fost pictată între anii 1930 şi 1932 de un pictor care se numea Sebastian şi gestionarea acestei lucrări s-a făcut de către preotul Gheorghe Doară. Perioada de timp care s-a derulat pentru demolarea vechii biserici şi construirea celei noi i-a determinat pe locuitorii satului Dianu să construiască în marginea şoselei din acest sat, o mică bisericuţă pentru derularea serviciilor religioase din acea perioadă, construcţie care se află şi astăzi pe acelaşi loc, dar reconstruită prin grija tânărului şi inimosului preot paroh Alin Marin.

Biserica_DianuBiserica_Dianu_vedere_laterala
  • Biserica din satul Obroceşti, cu hramul "Sf. Dumitru"
     Această biserică a fost construită din lemn de stejar şi din îndemnul unui locuitor de vază din satul Obroceşti numit D.Cârtog al cărui portret se află la ora actuală pictat pe peretele din partea de vest, deasupra uşii de la intrare. Acesta a fost primar al comunei Stroeşti într-o perioadă din a doua parte a secolului al XIX-lea şi a deţinut, la vremea aceea, mari suprafeţe de teren. Această biserică din acest sat a fost amplasată, la început, la poalele dealului Măgura, lângă pârâul ce se numeşte al Bisericii. Ca urmare a faptului că apele repezi ale izvoarelor pârâului amintit, coborând de pe versantul sudic al dealului menţionat, au depus cantităţi tot mai mari de pietriş, bolovani şi alte resturi, biserica menţionată a fost supusă degradării, cu toate că oamenii au ridicat în jurul ei diguri de protecţie. In situaţia arătată, biserica respectivă a trebuit să fie mutată în altă parte şi acest lucru s-a făcut, din iniţiativa lui D.Cârtog şi a altor locuitori din acest sat, pe un loc ce se observă şi astăzi, acesta fiind proprietatea celui care a iniţiat această strămutare a bisericii amintite.

Biserica_Obrocesti